Un geniu

Acum patru ani la 14 septembrie Stefan Iordache parasea scena vietii si noi eram mai saraci cu un geniu.Azi nu va pot spune in amintirea lui decat cuvintele lui din cartea semnata de criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu,doar cuvintele marelui actor pot arata ce am pierdut.''_Se ia putin talent,se amesteca in proportii ,dupa caz,cu inteligenta,se adauga multa truda iar dupa aceea se intreaba si se consulta creierul ,inima ,ficatul si celelalte organe ce isi au domiciliul in casa corpului meu ,construita de Mama ,Dumnezeu si de mine ,cu ajutorul dus pana la sacrificiu al spectatorului meu.Ma intorc catre mine ,ma uit in oglinda ,ma rasucesc spre cer ,ma aplec spre tarana,stau cu urechea la panda si,dupa 40 de ani de purgatoriu ,astept un raspuns.Cei ce trudesc in mine ,mai ales inima si creierul ,care m-au ajutat sa nasc vreo 100 de oameni -copii ai mei-in toropeala care mi-a linistit bataile inimii si mi-a adormit gandirea int-un somn dulce ,dar sigur,neodihnitor,imi raspund cu delicatete ,gingasie ,umor si mila :Nu esti_NIMENI!''Atat!